Cazul Universităţii din Cahul este unul aparte. Instituţia a fost înfiinţată în 1999 în baza unui acord bilateral între România şi Republica Moldova, ca parte a unui program de cooperare universitară transfrontalieră, având la bază colaborarea directă cu Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi.Actele fondatoareprevăd explicit sprijinul celor două state pentru dezvoltarea unei universităţi la Cahul, în cadrul strategiei euroregionale „Dunărea de Jos”.
Poziţii ferme au venit şi din mediul academic. Academia Română şi Academia de Ştiinţe a Moldovei au cerutdeschiderea unui dialog instituţional şi respectarea autonomiei universitare, subliniind rolul strategic al universităţii într-o zonă sensibilă din punct de vedere geopolitic.
Susţinerea a fost exprimată şi de fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, care a subliniat că Universitatea din Cahul reprezintă un proiect de interes strategic, educaţional şi identitar, rezultat al unei politici asumate de ambele state la sfârşitul anilor ’90.
Primarul municipiului Cahul, Nicolae Dandiş, a transmis o solicitare oficială autorităţilor centrale din România şi din Republica Moldova, demers considerat fără precedent.
„Este fără precedent ca un primar să se gândească şi să facă o asemenea cerere. În 1999, administraţia locală a fost extrem de ostilă înfiinţării universităţii”, a declarat pentruMonitorul de Galaţiavocatul Antonie Popescu, unul dintre cei implicaţi în documentarea juridică a cazului, dar şi în înfiinţarea acestei Universităţi.
Într-o solicitare oficială adresată Guvernului de la Chişinău, avocatul Antonie Popescu subliniază că Universitatea din Cahul „a fost fondată în aplicarea unui program de educaţie transfrontalieră în cadrul Euroregiunii Dunărea de Jos ”, proiect susţinut inclusiv de statul român, atât logistic, cât şi financiar. În acest context, el atrage atenţia că orice decizie privind reorganizarea universităţii ar trebui discutată în mod obligatoriu şi cu autorităţile de la Bucureşti, întrucât cooperarea Galaţi–Cahul „este o afacere bilaterală, derivată dintr-o înţelegere trilaterală România–Republica Moldova–Ucraina ”.
„Universitatea din Cahul este prima universitate dintre Prut şi Nistru integrată de facto în spaţiul european prin curriculumă, activitate şi diplome ”, se arată în documentele transmise autorităţilor române, argument care explică de ce subiectul a căpătat o miză ce depăşeşte graniţele educaţiei din Republica Moldova.
De altfel, avocatul Antonie Popescu a documentat şi a găsit şi un precedent care poate fi o soluţie şi pentru Universitatea din Cahul. Este vorba despreUniversitatea de Stat din Taraclia. După ce timp de aproape două decenii a funcţionat ca instituţie de învăţământ superior independentă, prin intervenţia oficială a Bulgariei, Universitatea „Grigore Ţamblac” din Taraclia a devenit o filială a Universităţii „Anghel Kanchev” din Ruse, Bulgaria, un acord în acest sens cu autorităţile de la Sofia fiind aprobat de Guvernul de la Chişinău în şedinţa din 23 octombrie 2022.
Rectorul Universităţii „Dunărea de Jos” poziţie neutră, fără implicare
În acest peisaj, poziţia Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, instituţia de la care a pornit proiectul de la Cahul, rămâne una strict formală. Rectorul Marian Barbu a reafirmat importanţa respectării cadrului legal şi a deciziilor autorităţilor competente, adoptând însă un ton neutru, lipsit de orice referire la rolul fondator al universităţii gălăţene sau la posibilitatea unei implicări active în sprijinirea instituţiei de la Cahul.
Abordarea neutră a rectorului Marian Barbu este aproape de neînţeles cu cât, în urmă cu peste două decenii, Universitatea din Cahul a fost concepută ca o extensie academică a Galaţiului, un proiect strategic menit să consolideze educaţia românească în sudul Republicii Moldova. Astăzi, în momentul în care autonomia acestei universităţi este pusă sub semnul întrebării, partenerul care i-a stat la baza fondării evită asumarea unui rol protector, limitându-se la o poziţie instituţională prudentă.
„Este o problemă internă a Republicii Moldova. Noi nu suntem parte. Am colaborat excelent cu Universitatea din Cahul şi cu siguranţă vom colabora la fel de bine şi în continuare, aşa cum colaborăm cu toate instituţiile de învăţământ din Republica Moldova, şi la Cahul, şi la Comrat şi peste tot”. (Marian Barbu, rector UDJG)
Dincolo de proceduri şi declaraţii, cazul Cahul ridică o întrebare incomodă: ce se întâmplă cu proiectele strategice comune atunci când instituţiile care le-au creat aleg să se retragă într-o neutralitate confortabilă, exact în momentul în care acestea au cea mai mare nevoie de sprijin.
Din punct de vedere instituţional, România nu este un actor extern neutru în cazul Universităţii din Cahul. Obligaţiile statului român decurg din acordurile bilaterale semnate cu Republica Moldova în domeniul educaţiei, din angajamentele asumate de guvernele celor două ţări la momentul înfiinţării universităţii şi din rolul fondator avut de Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi. Aceste documente prevăd explicit sprijinirea cooperării universitare transfrontaliere, inclusiv prin implicarea directă a instituţiilor de învăţământ superior româneşti, ceea ce conferă României nu doar un drept de opinie, ci şi o responsabilitate instituţională faţă de viitorul universităţii de la Cahul.
Guvernul Republicii Moldova a decis, pe repede înainte, miercuri, 4 februarie 2026, ca Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul să fie absorbită în structura Universităţii Tehnice a Moldovei (UTM), urmând să fie instituit Centrul Universitar „Bogdan Petriceicu Hasdeu”.
Ministrul Educaţiei şi Cercetării din republica Moldova, Dan Perciun, a subliniat că sediul universităţii va rămâne la Cahul, iar instituţia va dispune de un buget propriu. Totodată, oficialul a explicat că UTM a fost aleasă pentru că se numără printre instituţiile cu cele mai mari resurse disponibile, având un buget ce depăşeşte 25 de milioane de euro.
Cât despre tratatele dintre România şi Republica Moldova care au stat la baza înfiinţării acestei universităţi… tăcere totală.
Foto: Radio Moldova