– Primii mei pași în fotbal i-am făcut la Aripi Pitești. Am avut un profesor de educație fizică și sport, Florin Bârlad, la Călinești, unde eram elev, care m-a remarcat la orele sale. Ulterior m-a întrebat dacă vreau să merg la o selecție, la Aripi Pitești. Aveam 12 ani. Directorul clubului sportiv era domnul Nicolae Vameșu, îmi amintesc… Am fost admis și a doua zi, fiind de la țară, am fost nevoit să mă mut în oraș. Viața mi s-a schimbat radical. M-am mutat și cu școala. Am locuit mulți ani în cămin și pot spune că a fost una dintre cele mai frumoase perioade din copilăria mea. De asemenea, am avut norocul să am un antrenor tânăr, pe domnul Gabriel Trandafirescu, ce tocmai se lăsase de fotbal și începuse să pregătească o grupă de copii. A fost primul meu antrenor și cel care m-a îndrumat să merg la FC Argeș, peste câțiva ani. Am câștigat la Aripi tot ceea ce se putea la nivel de copii și juniori. Jucam la Republicani, aveam în echipă jucători cu un an mai mari decât mine. Am avut și o perioadă tristă. La 14 ani și jumătate am suferit o dublă fractură la glezna piciorului drept. Puțini știu că eu am fost dreptaci, șutam mai bine cu piciorul drept decât cu cel stâng. După șase luni, am revenit în circuit și am ieșit golgheterul echipei. Se întâmpla în anul 1986-1987. A fost cel mai bun sezon al meu la secțiunea republicani. Am ajuns cu Aripi în semifinalele competiției și am jucat la București, împotriva echipei Sportul Studențesc. Cei de acolo m-au remarcat și și-au dorit foarte mult să mă transfere. Când a auzit domnul Trandafirescu, a luat legătura cu oficialii de la FC Argeș și m-a propus. Domnul Florin Halagian, care era antrenorul echipei din Trivale, m-a chemat la un antrenament și asta a fost. A funcționat principiul văzut, plăcut, luat! Am plecat, a doua zi, în cantonament cu FC Argeș, la Bușteni. Erau nume colosale în angrenajul echipei de atunci, Stancu, Speriatu, Marin Radu II etc. Așa a început aventura mea la FC Argeș. Am debutat în primul eșalon în 1987, aveam 17 ani și jumătate, jucam contra Oțelului Galați. Am învins cu 2-0 și am contribuit la marcarea celor două goluri. Dacă nu mă înșel, domnul Radu II a realizat dubla, iar eu i-am pasat la ambele goluri. Am petrecut trei ani fabuloși la FC Argeș, până în 1990, când am plecat la Steaua.
Sursa: https://jurnaluldearges.ro/la-ceasul-amintirilor-jean-vladoiu-mi-am-dorit-sa-ajung-fotbalist-437896/