„Viața liberă” găzduiește în articolul de față două povești contradictorii. De curând, la redacție s-a prezentat Sebastian Apostol, însoțit de fiul său de șase ani, pentru a cere sprijin, susținând că a rămas fără un acoperiș deasupra capului. În urma publicării apelului său, fratele acestuia, Cristian Apostol, alături de soția sa, Mirela, au solicitat un drept la replică, pentru a dezminți acuzațiile. Aceștia susțin că punctul lor de vedere este împărtășit de toți ceilalți membri ai familiei – Sebastian fiind unul dintre cei cinci frați (trei băieți și două fete). În acest context, l-am contactat din nou pe Sebastian, pentru a-l confrunta cu afirmațiile familiei.
Reamintim faptul că publicația noastră nu își asumă rolul de instanță sau de investigator pentru a certifica veridicitatea declarațiilor făcute de părțile implicate. Misiunea noastră este de a prezenta ambele puncte de vedere în mod echidistant, oferind cititorilor elementele necesare pentru a-și forma o opinie proprie asupra acestui caz.
Mitul „singurului sprijin” și realitatea veniturilor
Prima mare contradicție semnalată de Cristian este că Sebastian nu ar fi primit niciun sprijin. Conform fraților lui, acesta și fiul locuiau în apartamentul mamei aproape gratuit, beneficiind de un sistem de susținere prin bani și pachete de mâncare: „Plătea 500 de lei pe lună, sumă care includea cazare, utilități și mâncare pentru el și copil”, susține Cristian.
Replica lui Sebastian: Pus în fața acestor informații, bărbatul neagă acuzațiile familiei. Totodată, acesta spune că venitul său în casa părintească nu era de 500 de lei, ci contribuia cu aproximativ 1.100 de lei, sumă formată din bani și bonuri de masă. Mai mult, el contraatacă, afirmând că fratele din Anglia nu ar mai fi trimis bani de aproximativ trei ani, iar pachetele consistente menționate de frați ar fi ajuns la ei doar o dată pe an.
Loc de muncă pierdut sau demisie?
Un alt punct de controversă este pierderea locului de muncă. Sebastian a invocat imposibilitatea de a lăsa copilul cu cineva, însă familia oferă o altă variantă. S-ar fi lăsat de muncă la două luni după moartea mamei, ofensat că nu a fost promovat în funcție la firma de curierat unde lucra ca manipulant.
Replica lui Sebastian: Sebastian susține, în continuare, că motivul este că băiatul nu avea cu cine să stea.
Apartamentul vândut și garsoniera refuzată
Contrar declarațiilor că este „pe drumuri”, frații susțin că au încercat să îi asigure un acoperiș deasupra capului. După vânzarea apartamentului mamei, frații au achiziționat o garsonieră spațioasă în care să locuiască Sebastian, fiul său și tatăl vitreg.
Replica lui Sebastian: Sebastian ne-a confirmat că a refuzat traiul în garsoniera pusă la dispoziție de frați, pentru că nu are încredere în “bunele lor intenții” și se simte păcălit de aceștia. Însă, bărbatul ne povestește că, la moartea mamei, a fost vândut apartamentul, iar din banii obținuți au fost achiziționate două garsoniere, una pentru el, copil și tată și una pentru un alt frate cu probleme de sănătate, ambele pe numele unei surori, iar suma care a rămas a fost împărțită doar între trei frați. Astfel, Sebastian și încă un frate s-au ales doar cu „un drept de ședere”.
Banii obținuți din casa părintească, mărul discordiei dintre frați
Decizia fraților de a nu trece noua locuință pe numele lui Sebastian nu a fost una arbitrară, ci un mecanism de protecție bazat pe un istoric financiar îngrijorător, după spusele acestora. Rudele explică faptul că bărbatul figurează cu datorii substanțiale la bănci. Mai mult, familia se teme că instabilitatea sa l-ar putea împinge să vândă garsoniera pentru a obține bani lichizi, suspiciune alimentată de o refinanțare recentă de credit. Rudele susțin că sumele obținute din acel împrumut s-ar fi evaporat inexplicabil, ele bănuind că banii au fost pierduți la jocuri de noroc. Din acest motiv, pentru a onora ultima dorință a mamei lor – aceea de a nu-i lăsa pe drumuri – frații au preferat să păstreze garsoniera pe numele uneia dintre surori.
Replica lui Sebastian: Întrebat despre datoriile la bancă, Sebastian ne spune că este vorba despre o întârziere de plată de două luni, care însumează aproximativ 720 de lei și că nu are popriri. Totodată acesta recunoaște că a făcut o refinanțare, însă nu pentru jocuri de noroc, ci pentru a pleca împreună cu cel mic la Mănăstirea Putna, să se roage.
“Nu am popriri să nu pot avea un apartament pe numele meu sau să fiu executat silit, nu am fost dat în judecată. Nu am plătit două luni și fiind aplicate penalități s-au adunat undeva la 720 de lei de dat… Este normal ca atunci când se împarte o avere, un moștenitor să nu primească nimic? Trebuie să îi dai banii în mână omului, partea lui, și omul face ce vrea. Dacă după aia se dă cu capul de pereți că a greșit, asta este, își plătește greșeala. Dar nu era cazul de așa ceva, eu am un copil și sunt conștient că am un copil, pentru el mor”, a afirmat Sebastian Apostol.
Referitor la acuzațiile că ar cheltui bani la jocuri de noroc, bărbatul susține că niciodată nu ar fi fost jucător de cazino și recunoaște că, foarte rar, a jucat la pariuri sportive, însă sume foarte mici.
Declarații contradictorii privind starea psihică a copilului
Conform familiei, învățătoarea ar fi semnalat faptul că micuțul este traumatizat, însă tatăl a refuzat ajutorul unui psiholog. În prezent, aceștia au povestit că băiatul nu mai frecventează școala, fiind dus de tată la Drăgușeni.
Replica lui Sebastian: Despre consilierea psihologică, Sebastian ne spune că una dintre surori l-a îndrumat să refuze, spunându-i că, dacă va accepta, o să piardă copilul. Totodată, acesta susține că fiul său nu este traumatizat și că fratele nu ar fi avut cum să aibă această informație de la învățătoare, pentru că nu a fost niciodată la școala unde învăța copilul.
Pe de altă parte, acesta a confirmat că fiul său de șase ani, care trebuia să fie în clasa 0, nu mai merge la școală din cauza faptului că nu au un domiciliu stabil, însă ne-a mărturisit că odată ce va rezolva această problemă, fiul său va intra în clasa I.
Cum poate interveni statul pentru stabilitatea minorului
Situația minorului de şase ani rămâne, în final, cea mai importantă. Contactată de „Viața liberă”, Tania Calcan, purtător de cuvânt al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, a explicat procedura în astfel de cazuri: „În caz că primim o sesizare, vom demara o anchetă socială, pentru a evalua copilul. Există mitul că Protecția Copilului vine și ia imediat minorul, dar aceasta este ultima instanță. Prioritatea noastră este colaborarea cu părinții și găsirea unor soluții de sprijin, nu separarea familiei.”
Dincolo de conflictul dintre frați, rămâne întrebarea: ce este mai bine pentru un copil de şase ani, aflat în mijlocul unui război al declarațiilor și al unei instabilități provocate, se pare, chiar de cei care ar trebui să îl protejeze?